Cand mai faci rezumate? E destul de greu când ești în linia de contact (adică în zona tranșeelor sau la maximum 1 km distanță) să stai și să faci rezumate.
Unde ai fost până acum?
Pănă acum am fost în est, în contraofensiva Kharkiv. Nu am postat imagini prea multe din zona, pentru că până nu schimbă băieții pozițiile, astfel de imagini i-ar putea pune în pericol. Senzaționalul este la modă în România și știu că unii din presă ar pune pe oricine în pericol doar să spună unde sunt, aproape cu „share location”, însă viața celor cu care sunt acum este mai importantă.
Am bătut Ucraina în lung din estul extrem (controlat de ucraineni, până în vestul extrem). Am fost în Transcarpatia Oblast, unde sunt cei mai mulți vorbitori de limba română, am înoptat în Poltava sub bombe (noroc cu filmările, care atestă). Am dormit în mașină (lucru de neimaginat pentru mine, care nu pot dormi în mașină, avion, orice).
Am dormit în linia zero pe jos. Întotdeauna în sac de dormit. Am fost în Bakhmut sub baraj de artilerie rusă pentru a livra ajutoare umanitare. Și mă voi întoarce zilele următoare cu un nou transport umanitar, cu toate că știu că este ca o misiune sinucigașă. Fără niciun fel de laudă, am aflat că de când este sub asediu, am fost primul străin care a livrat ajutoare umanitare acolo. Prin urmare, consider că riscul merită.
Am fost în Sloviansk sub bombardamente și am dus ajutoare umanitare, la nici 24 de ore după ce o rachetă a distrus jumătate de bloc, în acel bloc și oamenilor care au rămas fără acoperiș. Tot în Sloviansk am dus și mâncare pentru animale. Câteva sute de kilograme (am poze – dar n-am avut când să le postez și bonuri fiscale pentru a dovedi)
Am fost în Izium de câteva ori, am văzut gropile comune. Am fost în Oskil, când contraofensiva îl elibera. Am fost în Veliky Burluk la câteva zile după ce a fost eliberat. Am trecut prin Kupiansk și mă voi întoarce acolo, pe contraofensiva Svatove.
Cum e?
Acum e liniște. În 2 ore baraj de artilerie. Contact de infanterie cu rușii am avut o singură dată, la nici 200 m de noi. Barajul de artilerie înseamnă că-ți bombardează poziția. În ultima săptămână, de exemplu, de la 8 la 10 dimineața și la 10-11 seara și rareori la 01-02 noaptea.
Când auzi explozia din tunul rusesc și auzi vâjâitul „e bine”, pentru că asta înseamnă că nu vine direct spre tine. „E bine” că nu ești direct țintă, însă indirect am fost deja. Nu, eu nu sunt rănit, însă în curând voi posta la ce mă refer. Orice clipă poate fi ultima ta clipă. Însă nu ăsta este gândul care-mi domină mentalul. Sunt conștient că misiunea mea aici este să-i ajut pe cât posibil pe civili și soldați, prin donațiile voastre și în același timp, să vă informez pe voi despre cum e. Astfel, nu gândesc negativ cu toate că sunt conștient de pericolele prin care am trecut și prin care voi mai trece.
Cel mai dureros este să îi vezi pe copiii din satele eliberate cum nici măcar nu vin să ceară ceva, doar se bucură și îți fac cu mâna, pentru că pe mașina mea oferită gratuit de Autonom (apropo, doar de la ei voi lua mașini în chirie, mulțumesc Marius Stefan and Co. M-au convins nu pentru că m-au susținut, însă deja am făcut aproape 10.000 km prin drumuri bombardate și mașina este extraordinară – un Duster 4×4) scrie mare PRESS. Și te oprești și le dai o pungă cu alimente și niște dulciuri, dacă ai la tine.
Unde ești acum?
Pentru că sunt până mâine într-un oraș, pot spune: sunt în Kyiv, pentru a rezolva probleme logistice pe care nu le pot rezolva de pe linia frontului. Mai devreme s-a oprit alarma. Cred că a fost vorba de ceva drone Shahed.
Câți bani ai strâns până acum?
Nu am făcut contabilitatea, căci numa’ de ea nu am timp acum, dar după ochi, am depășit 200.000 euro. Este cea mai mare strângere de fonduri pentru Ucraina, de către o persoană fizică din România, asta știu că mi-au spus-o alții.
Cât mai stai?
Sunt de aproape 8 săptămâni aici. Mai am cel puțin un drum în Bakhmut pentru a livra ajutoare umanitare acolo, pentru că i-am promis Irinei, cea care se ocupă de centrul de colectare, că mă voi întoarce cu ajutoare. Mai am de mers pe frontul de est încă o tură și la Mykolaiv, pentru a duce alte ajutoare. Până atunci sper să strâng cât mai multe donații, tocmai pentru că războiul ăsta nu se termină mâine, iar războiul ăsta e al nostru, chiar dacă nu ne dăm seama de asta. E războiul lumilor: civilizație versus barbarie!
Astfel, voi mai sta aici câteva săptămâni.
Slava Ukraini!
